Arhitectura internetului

De-a lungul timpului, Arpanet a evoluat într-o "reţea de reţele", folosind TCP/IP şi conectând între ele diverse organizaţii comerciale, educaţionale, politice etc. A rezultat astfel o structură generală destul de neregulată a Internetului (Figura 1.2). În reţeaua Internet există, ca entităţi importante:
− Furnizorii de servicii Internet care asigură clienţilor acces la Internet - ISP;
− Furnizorii de servicii de reţea, care asigură conexiunile între furnizorii de acces la Internet din întreaga lume - NSP (Network Service Provider sau Backbone Provider);
În figură se mai pot observa aşa numitele NAP (Network Access Points) care reprezintă punctele de acces la reţea.
Astăzi se tinde spre o arhitectură mai structurată, organizată ierarhic ca un arbore (Figura 1.3).
La primul nivel din arbore se află câţiva furnizori de servicii care oferă majoritatea serviciilor de interconectare la nivelul unei ţări sau la nivel mondial, care se numesc furnizori naţionali. Majoritatea acestor firme sunt mari companii de telecomunicaţii specializate în reţele de scară largă.
Pe următorul nivel în arbore găsim furnizorii de acces Internet sau de servicii Internet (întâlniţi uneori şi sub denumirea de IAPs – Internet Access Providers) pe care îi denumim furnizori regionali. Aceştia oferă acces la nivel unei localităţi sau regiuni geografice restrânse, având servicii de conexiune la viteze mai reduse decât furnizorii naţionali.

Figura 1.3 Structura ierarhică a Internetului

Următorul nivel îl constituie clienţii reţelei (fie ei clienţi PC sau servere) ce sunt conectaţi prin intermediul unui furnizor de servicii Internet la un punct de acces la reţea, de unde se face legătura spre întreaga reţea Internet.
Punctele de acces la reţea sunt, de regulă, bazate pe tehnologie ATM şi FDDI; în Statele Unite cele mai cunoscute astfel de companii sunt: PacBell, Sprint, MAE-East şi MAE-West.